Dacă tot începe un an nou, mă gîndesc că n-o fi degeaba să pledez aici pentru realizarea unei speranţe pe care o nutresc de ani mulţi. Sper ca 2014 să ne aducă în biblioteci şi librării o bună ediţie românească a operei lui John Donne.

Îmi amintesc că, acum cîţiva ani, am găsit într-un anticariat o cărţulie discretă de poezii de John Donne traduse în româneşte şi apărute în colecţia "Cele mai frumoase poezii" a fostei edituri "Tineretului" – o colecţie de cărţi micuţe, format de buzunar, tipărite în tiraj de masă, foarte bine cunoscute iubitorilor de carte. Nu mai ţin minte cine făcuse traducerea şi nici o rapidă investigaţie pe internet nu mă ajută să-mi amintesc. Oricum, aceea este, din cîte ştiu, singura tălmăcire în româneşte a poeziei sale. Or, John Donne merită mult mai mult. Este nerdept şi frustrant ca un literat de o asemenea anvergură să fie aproape necunoscut la noi. Abia după ce îl vom avea temeinic editat în româneşte, ne vom da seama cît de săraci am fost fără el.

Donne (1572 – 1631) a fost cel mai mare "poet metafizic" de limbă engleză şi unul dintre cei mai importanţi autori din istoria măreaţă a literaturii în acestă limbă. A fost contemporan cu Shakespeare şi nu i-a fost deloc mai prejos în măiestrie şi talent – ba chiar, poate, i-a fost superior în profunzime, avînd o capacitate colosală de a transfigura meditaţia metafizică în poezie lirică. A avut o viaţă palpitantă, oscilînd între catolicismul în care a fost crescut şi anglicanismul care se cerea pentru o benefică inserţie socială.

A învăţat şi la Oxford şi la Cambridge, dar nu a putut lua nici o diplomă, a luptat în războaie, a iubit femei şi a păţit multe de pe urma acestui libertinaj, a frecventat teatrele vremii cu asiduitate şi a căutat mereu compania oamenilor de talent. A avut 10 copii. După ce tras multe sfori pentru un post cît de cît sigur şi bien plătit, a fost numit D