Sărbătorile de Iarnă ale românilor nu au fost dominate mereu de consumerismul de astăzi. În urmă cu 20 de ani, România era o ţară măcinată de neajunsurile tranziţiei, pe care luna decembrie nu făcea decât să le scoată şi mai tare în evidenţă.
Oamenii nu făceau cozi la casele de marcat ale hipermarketurilor, ci în faţa unităţilor de desfacere a pâinii. “Fără pâine de Sfântul Crăciun”, scria ziarul “Adevărul” pe 24 decembrie 1993, precizând că „mii de bucureşteni au rămas de Crăciun fără o pâine în casă. Unii au început să colinde pe la fabricile producătoare, dar n-au avut noroc. Stocurile erau inexistente. S-a vândut tot ce s-a produs, dar n-a fost pâine suficientă. Un Crăciun mai trist nici că se putea”.
La toate acestea se adăuga frigul din case şi lipsa gazelor. „Adevărul” avea, pe vremea aceea, o rubrică intitulată „Cititorii sună la redacţie”, în care erau consemnate nemulţumirile oamenilor. Ioan Ecaterina (Bucureşti): „«Alo, Adevărul?». Da. Tăcere. Auzim în loc de cuvinte un plânset icnit. Printre sughiţuri, ni se spune: «Căldură nu, apă nu, gaze nu. Toţi vin, constată şi pleacă. Ne chinuia ăla, acum ne chinuie alţii»”.
Ionel Iancu din Bucureşti se văita: „Domnule ziarist, nu sunt gaze! Ne chinuim. Stăm cu plăpumile şi cojoacele pe noi. Îngheţăm în betoane. Poate ne ajutaţi dvs., ziarul”. La fel şi Constantin Necula (Bucureşti): „Am 77 de ani, sunt veteran de război. N-am murit pe front patru ani, dar anul ăsta cred că dau în primire. N-am gaze nici să aprind o ţigară”.
Nici măcar în spitale nu exista căldură. „Adevărul” anunţa că „la spitalul Fundeni, medicii împart căciuli bolnavilor. Temperatura saloanelor este aproape de aceea a primei glaciaţiuni. În secţia de pediatrie, medicii distribuiau ieri căciuli şi şosete de lână micilor pacienţi, care zâmbeau înfriguraţi în semn de mulţumire. Costumaţia personalului aminteşte şi ea de epoci
