E mult mai bine acasă, singura problemă este că iar nu pot să dorm deloc. Am făcut o primă noapte albă, pentru că nu pot deloc să mă întorc pe-o parte şi eu aşa dorm de obicei. Am stat toată noaptea şi m-am uitat la brad cât de mare şi de frumos este (râde). Soţia mea simte că nu dorm, dar nu are cu ce să mă ajute. Când eram în spital îmi dădeau somnifere, nişte pastile care să mă ajute... Dar asta e, o să adorm eu când n-o să mai pot de oboseală (râde). Ieri seară am luat şi prima masă caldă din ultima perioadă. Supă, friptură şi tot felul de alte mâncăruri specifice perioadei... Am slăbit cât am stat în spital. Cel puţin aşa mi-au zis oamenii, că se vede, dar eu, sincer, n-am observat...
Azi m-au vizitat colegii de la Mediaş şi câţiva foşti colegi de la Târgu Mureş. Am ieşit la un moment dat pentru un interviu cu cei de la Digi şi Dolce şi Muth şi Buzean m-au cărat pe braţe, ca pe un copil. E ciudat rău să mergi cu cârjele, iar eu nu am voie deloc să ating pământul cu piciorul accidentat. Iar când mă dau jos din pat, de exemplu, simt cum tot sângele îmi coboară în picior. Brusc, ca şi cum ai vărsa un pahar cu apă. Ştiu că, la un moment dat, o să intervină şi plictiseala. Dar o să îmi aducă Andreea PlayStation-ul de la Mediaş, o să mă mai pun la punct cu serialele. Mă uit la The Mentalist, la Suits... mai multe. Altceva n-am ce face...
ZIUA A ŞASEA - PROGRAMUL DE DUPĂ EXTERNARE
Am plecat din Gyor undeva după prânz, după ce mi-au schimbat pansamentul şi doctorul s-a uitat la operaţie. Mi-a spus că, până acum, totul decurge perfect. Piciorul s-a dezumflat, nu mai am degetele precum crenvurştii... Vorba Andreei, care îmi spunea că piciorul meu seamănă cu cel al unei păpuşi, zici că era din plastic sau ceară. Am vorbit cu medicul şi mi-a dat şi fişa operaţiei. Faţă de ceea ce ştiam eu din ţară, lucrurile au fost ceva mai complic
