Presa română a preluat cu emoţie verdictul tribunalului în cazul plagierii traducerii după Tolstoi. Emoţia, în cazul unora, provine din legătura cu plagiatul lui Ponta, evident. Ce uită presa să spună e că Adevărul Holding ca grup a fost prins cu practici incredibile, că managerii de atunci o duc bine-mersi, că AH au căzut la o înţeleger cu soţii Ianoşi şi l-au lăsat pe Stanca cu toată vina. Şi în cazul Ponta, şi în cazul Stanca, pe lîngă făptaşii evidenţi, sînt practici la nivel de sistem de care se pare că vrem să uităm.

Autorul plagiatului a fost George Stanca. Traducerea fusese a Janinei Ianoşi. Cazul e vechi, Janina Ianoşi a fost complet îndreptăţită să ceară despăgubiri pentru un furt fără măsură. Dar ceva esenţial scapă din actul de justiţie. George Stanca a fost un pion trist, un clovn folosit de o companie pentru a pune în funcţiune o practică. Geroge Stanca a declarat la proces:

“În continuare inculpatul G.S., conform declaraţiei sale, a primit asigurări de la C.R. că drepturile de autor ale traducerii vor fi achiziţionate, dar i s-a sugerat în acelaşi timp că dacă nu efectuează modificările cerute colaborarea sa cu SC A. H. SRL va înceta. În consecinţă, inculpatul a procedat la efectuarea modificărilor solicitate şi după ce le-a transmis pe e-mail redacţiei editurii a fost chemat pentru semnarea unui contract în temeiul căruia să poată fi plătit pentru munca prestată. Cu această ocazie a constatat că era vorba de un contract de traducere în care el avea calitatea de traducător a lucrării în conţinutul căreia efectuase modificările solicitate. A acceptat semnarea contractului şi publicarea lucrării „Memorii” ca fiind o traducere realizată de inculpat cu precizarea că a refuzat ca pe lucrare să apară numele său ci a propus ca aceasta să poarte pseudonimul său literar, G.S.. După apariţia publică a scandalului la începutul anului 2009, privind