IAŞI. Jurnalistul ieşean Florin Gheţău descrie, cu umor, pe site-ul său, prin ce peripeţii poţi trece din cauza colegilor de compartiment români în drum spre Viena, cu trenul. O poveste scăldată în mult “civism” şi, evident, mult alcool, că doar o dată în an e Crăciunul!
Dintr-o data usa se deschide, printr-o manevra ciudata. 3 calatori. Unul beat ranga, ceilalti doi doar pe jumatate. Nu intuiam ca vom calatori impreuna spre Viena o noapte intreaga. Cel beat turta se aseaza pe bancheta. Fireste, exact in fata mea. Imi zice ca e putin obosit. Nu-i bine sa te pui cu betivanii. Ceilalti doi raman pe culoar. Sticla nu fusese inca golita.
Calatorul turtit de atata alcool isi scapa capul intre maini. Ridica ochii spre mine. Isi cere scuze, imi zice iar ca e obosit. Ii spun ca nu-i problema si ca toti suntem obositi la drum lung. El confirma, dar recunoaste ca oboseala i se trage de la bautura. Adoarme din nou, dar dupa 5 minute il aud iar: «Ma scuzati, sunt putin obosit».
Trenul merge ca o caruta. Intre timp, tovarasii amicului meu de ocazie intra si ei in compartiment. Urmeaza somnul. Pe naiba. In Arad, unul dintre tovarasii de pahar coboara. Alcoolul se terminase. Trenul porneste, dar barbatul nu-i. Seful grupului pufneste: «Daca-i prost, asa-i trebuie. I-a mai trebuit băutură». Caracterizarile continua. Minutele trec. Geaca curajosului din gara Arad a ramas in compartiment. Intr-un buzunar i-au ramas actele si niste bani. Prietenii sai pun totul la loc si trec la o noua sarja de comentarii: «N-are nici buletinul la el, deci nu poate veni maine cu urmatorul tren la Viena. Daca-i prost…».
De unul scapasem. Asa credeam. Dupa un sfert de ora, „prostul” apare in dreptul usii, carand o plasa cu vreo 10 beri. Una cica era pentru mine. Barbatul n-a pierdut trenul, ci a urcat in vagonul restaurant, unde fumase linistit o tigara.
Dupa 3 beri de caciu