România se confruntă cu un risc "ridicat" de izbucnire a unor tensiuni sociale în cursul anului 2014, susţin experţii Economist Intelligence Unit (o companie specializată în studii şi prognoze periodice din cadrul grupului britanic The Economist).

Raportul menţionează printre cauzele generale ale acestui fenomen instabilitatea economică şi erodarea încrederii în instituţii. Alţi factori ar fi diminuarea veniturilor, diferenţe mari la capitolele venit/inegalitate, rata mare a şomajului şi politici guvernamentale ineficiente.

Pe acelaşi palier cu România în privinţa acestui risc se mai situează câteva ţări europene precum Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina şi Portugalia, care sunt depăşite doar de Grecia, Egipt, Liban sau Irak. La polul opus găsim ţări cu un nivel de trai foarte ridicat: Norvegia, Elveţia, Danemarca, Japonia.

Aşadar, este pe cale să explodeze din nou mămăliga? Teoria arată că da, însă practica ne dovedeşte că şansele ca acest lucru să se întâmple sunt foarte mici. Este adevărat că, punctual, au avut loc în ultimul timp mai multe mişcări de protest în România - Roşia Montană, Pungeşti - dar, deşi foarte zgomotoase, ele nu depăşesc volumul şi dimensiunile unui banal meci de pe Arena Naţională.

Cu excepţia Serbiei, toate ţările vecine au fost marcate de proteste ample din 2000 încoace, motivate economic sau politic, care au schimbat ceva. În acel an s-a înregistrat şi în România ultimul mare protest de anvergură - cel determinat de uriaşa escrocherie FNI. De atunci, fenomenul a scăzut în intensitate, rareori participanţii la un miting depăşind pragul de 10.000 de persoane. Mult mai populare sunt petrecerile de Revelion organizate în stradă sau evenimente precum Zilele Brăilei, de exemplu.

Dar de unde această apatie într-o ţară aflată mereu pe locuri codaşe între ţările UE în ceea ce priveşte ni