,,Regimul monarhic a funcţionat remarcabil la români, care aveau o lungă istorie de dominaţie directă, de lupte politice, lipsă de continuitate, lipsă de echilibru intern. Aşa încît monarhia a fost salutară pentru societatea românească. Cît de favorabilă a fost societăţii româneşti se vede din faptul că România a dat atunci tot ce a avut mai bun. În viaţa politică, socială, în cultură, un început de integrare în viaţa europeană spre care românii aspiră în chip tradiţional. Poate mai mult decît în tot trecutul, românii au văzut în instituţia monarhiei şi în persoana regelui temelia rezistenţei, libertăţii şi democraţiei”. (istoricul Şerban Papacostea)

,,Stalin şi poporul rus/ libertate ne-au adus”, sau ,,Ana, Luca şi cu Dej/ bagă spaima în burghezi”, erau lozincile mobilizatoare pe care le strigau proletarii din România după instaurarea regimului comunist, care din păcate, sub o formă sau alta, a fost la fel de odios şi asemănător cu cel nazist: teroare, sistem politic bazat pe partidul unic, poliţia politică dirijată de servicii secrete care utilizau forţa şi şantajul, crearea ,,omului nou”, megalomania, manipularea şi minciuna, cultul personalităţii.

Portretul Regelui Mihai I – unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai Familiei Regale, cea care a înfăptuit România Mare şi a creat condiţiile reformării şi modernizării statului român, proces la care şi-a adus din plin contribuţia timp de peste opt decenii -, a fost înlocuit cu cele ale noilor reprezentanţi ai puterii populare; din manualele şcolare au dispărut autori clasici şi opere fundamentale ale literaturii române şi universale, fiind cenzuraţi până şi autorii mai tineri; au apărut materii noi, de la Limba rusă până la Geografia URSS şi Istoria URSS, aceasta din urmă având ca punct central Marea Revoluţie din Octombrie de la 1917, dezvoltată într-un capitol consacrat special unui ev