Vernisaje, program relaxat, meditatie si creatie, fara program 9-18, singurii patroni sunt talentul si inspiratia. Cam asta poate parea viata unui artist daca doar arunci o privire.
Ce nu se vede sunt multe framantari interioare, pe langa problemele de zi cu zi si, mai ales mult mai multa munca. Cand esti propriul tau sef nimic niciodata nu iese bine.
Despre viata in atelier, aspectele ei si deciziile ce au precedat-o Ziare.com a stat de vorba cu artistul plastic Stefan Ungureanu.
Cum te-ai decis sa urmezi artele?
In clasa a noua tatal meu m-a intrebat daca imi place la matematica-informatica si dupa un "da" cu jumatate de gura m-a intrebat daca sunt sigur ca asta vreau sa fac in continuare tot restul vietii si "da"-ul cu jumatate de gura s-a transformat in "nu".
A urmat o trecere in revista a tot ce mi-a placut sa fac in copilarie si datorita faptului ca fiecare pasiune pe care am avut-o s-a materializat in desene m-am apucat de pregatire pentru arte si inca din timpul pregatirii nu am mai vrut sa fac altceva si mi-am fixat clar ca unic scop al meu sa fiu artist.
Cat de greu este acest drum, ce sacrificii a trebuit sa faci?
Dupa terminarea faculatii totul se limpezeste, nu mai sunt cursuri si atelierul plin de colegi care toti lucreaza si langa care poti trai o liniste a unei normalitati a optiunii tale. Te trezesti intr-un program de 24 de ore de libertate cu care trebuie sa hotarasti ce o sa faci, te apuci de lucrat si anul nu se mai ordoneaza dupa sesiuni, ci dupa expozitii.
Prietenii intra intr-un program de munca si pe masura ce descoperi ca lumea nu mai are timp te sperii si iti dai seama ca de fapt tu ar trebui sa ai si mai putin timp decat ei. Marea lupta si marele conflict este cu incertitudinea a ceea ce faci si a ceea ce o sa se intample p
