În fond nu suntem altceva decât nişte particule din conştiinţa lui Dumnezeu risipite în lume?
Posedă adică atomul conştiinţă? Este capabil el să perceapă propria sa existenţă? În univers totul pare programat dinainte. Nu numai omul, materia sensibilă, ci şi toată creaţia.
Nu putem vedea şi nu putem simţi decât ceea ce ne permite codul nostru genetic. Nimic mai mult. Lumea simţurilor noastre este limitată.
Urechea aude doar o parte din sunete. Mirosul nostru nu distinge decât anumite nuanţe. Suntem zidiţi în noi înşine şi avem fiecare câte o porţiune de realitate pe care o putem privi printre gratii. Lumea de dincolo de noi este percepută şi analizată după criterii preexistente.
Mereu ceva sau cineva - spune profesorul Higgs, „părintele“ particulei lui Dumnezeu, denumită ştiinţific bosonul Higgs - doreşte să ne împiedice să atingem limitele cunoaşterii.
Există o inteligenţă a materiei ce se manifestă atât în macro, cât şi în microcosmos. Atomii şi microparticolele se comportă inteligent. Ele înmagazinează în interiorul lor diverse experienţe, de ordin cognitiv şi afectiv. La fel şi corpurile din macrocosmos.
Percepţia noastră asupra universului e însă limitată.
Pentru om, scrie fizicianul Stephen Hawking, totul se rezumă la materie şi informaţie, însă şi dincolo de acestea există şi altceva. Există fiinţe cu adevărat superioare de care ne despart milioane, poate chiar miliarde de ani de evoluţie. Ele, ca şi tehnologia pe care o folosesc, ar putea „să nu fie creată din materie, să nu aibă o formă fixă şi nici să nu fie palpabilă“, depăşind „chiar şi bariera timpului sau a spaţiului, fiind imposibil de înţeles pentru orice minte omenească“, mai spune Hawking. În ce priveşte nemurirea, afirmă el, „ea se poate produce printr-un transfer de informaţii şi trăiri“. În sensul că, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, vo
