Letargie de sărbătoare în Parlament de când cu şedinţele convocate de Crăciun pentru a da, pe stomacul încă plin, dezlegare pentru arestarea câte unui deputat mituit în flagrant. În umbra unui brad gigant, aleşii dau socoteală poporului telespectator – ce s-a mâncat şi s-a băut cu o seară înainte la petrecerea Elenei Udrea, cine ce a primit de Crăciun, ce-au surprins camerele foto pe smartphone-uri sau tablete. Ocazional, parlamentarii îşi fac timp să tragă linie după un an. Cine a fost omul politic al anului 2013? Cei mai mulţi răspund invariabil, fără să stea pe gânduri. Alţii cer timp să cântărească bine. În final, rezultatul e cam acelaşi: cu mici excepţii, omul anului e şeful. Şeful pentru care fac încă diligenţe, şeful de partid care i-a adus la putere, şeful guvernului “care a repus ţara noastră pe un drum bun”, şeful ţării care “se luptă cu această putere care a făcut numai lucruri rele pentru România".

Iar şeful e Victor Ponta, e Crin Antonescu, e Traian Băsescu, e, în continuare, Ion Iliescu. Ca excepţie, pe lista făcută ad-hoc, apare şi numele lui Cătălin Predoiu, prezidenţiabilul PDL, în timp ce nehotărâţii cer timp încă un an pentru a pune degetul pe un politician cu greutate.

Dacă liberalii împart, mai generoşi, treapta de sus a podiumului, între Antonescu şi Ponta, în PSD lucrurile sunt clare: premierul e omul zilei, al anului prezent şi viitor şi – de ce nu? – chiar candiadat la prezidenţiale în 2014.

Când vine vorba de momentele esenţiale din 2013 gardul Casei Poporului separă două lumi. Pe holurile semi-părăsite ale Parlamentului se vorbeşte de Summitul China – ţările Europei Centrale şi de Est, de supravieţuirea USL, de congrese şi alegeri interne în partide, de descentralizare şi privatizări ratate. Niciunul dintre cei 17 parlamentari cu care gândul a stat de vorbă nu s-a oprit la protestele repetate din Piaţa Universităţii