Acum un an, în decembrie 2012, au fost comunicate într-un număr special din The Lancet principalele rezultate ale studiului Global Burden of Disease 2010 (GBD 2010). Cercetători de la peste 300 de instituţii din peste 50 de ţări au participat la cel mai mare efort din istorie în direcţia cuantificării poverii cauzate de boli şi accidente la nivel global. De la primul exerciţiu GBD 1990, care a ocazionat şi introducerea anului de viaţă ajustat pentru dizabilitate (disability-adjusted life year, DALY) ca măsură a consecinţelor bolilor la nivel individual, metodologia şi aria de cuprindere a studiilor GBD a evoluat până la evaluarea impactului a 300 de boli şi accidente şi a 67 de factori de risc, cu rezultate detaliate disponibile la nivel de zone geografice, ţări şi grupe de vârstă. Obiectivul formal asumat de GBD este facilitarea deciziilor privind planificarea şi livrarea serviciilor de sănătate prin furnizarea unor estimări cât mai fidele şi, important, comparabile a consecinţelor bolilor. GBD 2010 este, fără îndoială, un demers epidemiologic mamut. Eforturile de colectare, curăţare şi armonizare a datelor necesare, fără a mai vorbi de imputarea datelor lipsă şi de estimarea propriu-zisă a DALYs, sunt impresionante. Pe cât de interesante sunt perspectivele pe care le oferă rezultatele finale, pe atât de evidente sunt limitările metodologice. Întrebări precum „Cât de comparabilă este calitatea bazelor de date naţionale care înregistrează naşterile şi decesele?“, „Cum se explică anomalii de modelare statistică precum intervale de incertitudine la nivel de subgrup cu limita inferioară 0?“ (ceea ce face ca evenimente adverse precum decesul sau comorbidităţile să devină imposibile) şi „Cât de util este clasamentul factorilor de risc dacă factori relevanţi au fost în mod evident omişi?“ preocupă, pe bună dreptate, comunitatea cercetărilor. În fond, vorbim despre câ