Deschiderea granițelor pentru românii avizi de muncă în UE este un moment istoric, cu consecințe majore, căci afară nu ne pleacă numai muncitorii necalificați sau potențialii infractori, ci și o bună parte din (puținele) elite, scrie Capital.ro.
La nivelul anului 2012, românii au ocupat una dintre primele poziții în clasamentul celor mai mari valuri de imigranți în Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Ungaria, Italia, Spania și Portugalia (și, atenție, analiza este făcută exclusiv la nivelul statelor membre OCDE). Numai în primele șase luni ale acestui an, în Germania au intrat 70.000 de români.
Nu suntem nația care exportă cei mai mulți emigranți (deși ne clasăm îngrijorător de sus în clasamenul global). Ne adjudecăm, însă, recordul nefericit al celor mai mulți emigranți cu studii superioare - 18,5% din total, față de media europeană de doar 5%.
Ca să ne dăm seama de proporțiile fenomenului, este suficient să reamintim că avem cei mai puțini absolvenți de facultate de pe continent. Dintre aceștia, grosso modo, o cincime își pun serviciile în slujba altor economii.
Și, din păcate, nu sunt toți doctori în științe sau specialiști angajați de mari companii, ci lucrează, majoritatea, în munca de jos. După cum arată o analiză recentă , „cei mai mulți români muncesc cu mâinile, nu cu capul, chiar și aceia care au calificări înalte. Aceștia renunță la pregătirea de bază și acceptă să fie plătiți cu salariul minim pe economie, însă nu se plâng, căci trăiesc foarte modest și își economisesc bună parte din sumele câștigate, valorizându-le în țara de origine".
În perspectivă, arată Diana Pociovălișteanu și Liana Badea, autoarele analizei, „observăm că, după o perioadă de adaptare, în care oamenii asimilează limba și deprind noi aptitudini profesionale, unii imigranți reușesc să ocupe locuri de muncă tot mai de calitate și tot mai apropiate de pre
