Anul 2013 a adus în prim plan un scandal de proporţii planetare: programul NSA de interceptare a comunicaţiilor. Totul a pornit de la dezvăluirile fostului consultant al Agenţiei Naţionale americane de Securitate, Edward Snowden.
Corespondentul RFI la New York, Radu Tudor
Şi apoi a venit Snowden... 2013 se contura ca un an de rând pentru Washingtonul oficial, cu obişnuitele şi interminabilele ciondăneli partizane pe mai toate dosarele imaginabile, de la deficit şi datoria suverană la meritele asigurărilor universale de sănătate.
A venit primăvara şi odată cu dezgheţul, primele scurgeri orchestrate de Edward Snowden, tânărul "analist infrastructural", care lucra sub contract în paradisiacul arhipelag Hawaii, pentru Agenţia Naţională de Securitate.
Scurgerile, un adevărat potop din punctul de vedere al ierarhiei serviciilor de informaţii, au dezvăluit lumii o Americă dosită sub valul gros al secretului de stat, un sistem bănuit de unii, puţini, care strigau în deşert, de ani de zile, că ţara îşi pierde sufletul în căutarea siguranţei perfecte, dar un sistem necunoscut majorităţii ai cărui reprezentanţi politici l-au creat sau autorizat sub influenţa şi pretextul traumei de la 11 septembrie 2001.
Dezvăluirile lui Snowden ar fi putut avea impactul unui Abu Ghraib, dacă n-ar fi existat două diferenţe majore: fuseseră aruncate sub reflectoare fapte petrecute într-o lume labirintică, întunecată, unde adevăr curat nu există şi sub acele realităţi luminate parţial, se ivea o ţesătură de complicităţi interne şi externe care împiedicau ridicarea norului toxic de condamnări şi excese moralizatoare, care înconjura de obicei astfel de evenimente. Cu alte cuvinte, mai toată lumea era implicată.
Această realitate a permis conturarea a două naraţiuni paralele. În universul non-guvernamental, în redutele organizaţiilor pentru drepturile omului
