Literatura este modul spiritual prin care ne apropiem de lume. Prin lume înţelegem atât natura ce ne înconjoară, cât şi oamenii care o locuiesc. Dacă ştiinţa descrie natura prin legi, poezia o numeşte prin metafore. Cu ajutorul acestora, lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte obişnuite îşi găsesc rostul în metafore. Inexprimabilul şi inefabilul devin inteligibile prin „cuvinte potrivite“. Cunoaştem lumea când ni se atrage atenţia asupra felului în care ni se înfăţişează. Literatura ne arată drumul spre om, limbajul v Publicitate iolent îl blochează. Nu există un text cu adevărat literar care să nu conţină o mărturisire, o chemare, un îndemn sau o convingere. Prin aceasta din urmă, literatura se apropie de credinţa care pătrunde cu atât mai adânc în inimă cu cât este exprimată mai literar. Nu există scriitori care să nu-şi dea seama că, dacă nu ar fi oameni care să înţeleagă ce au avut în închipuire, ar înceta să mai scrie. Într-o lume fără literatură, oamenii ar vorbi între ei cu limbajul violenţei. Nu există ceva mai potrivit decât literatura pentru a acoperi tot ce înseamnă viaţa, în special când aceasta se află la limitele ei, în suferinţă, boală, deziluzie sau renunţare, literatura are limbajul potrivit pentru încurajare. S-a spus că blestemul omului ar fi că este născut să aleagă şi prin aceasta să renunţe. Or, nu poate fi o cauză mai bună în alegere decât literatura, care găseşte pentru fiecare drumul său cel mai potrivit. În bibliotecă, mai mult decât pe ecranul laptop-ului, găsim potecile care, prin hăţişul hazardului, conduc paşii spre luminişul în care aşteaptă poiana cea mai potrivită pentru a ne construi adăpostul poetic al lumii care ne înconjoară şi care, în vrăjmăşia ei, ne împinge să rătăcim în întunericul pădurii de îndoieli.

Literatura este modul spiritual prin care ne apro