Nu o sa imi fac o lista de rezolutii pentru noul an, ci pur si simplu o sa imi iau invatamintele de la 2013, care a fost anul cel mai urat din viata mea si o sa ma gandesc ca, nici 2014 si niciun alt an nu vor mai fi la fel de urate, pentru ca eu nu o sa permit sa se intample asta. Eu nu o sa imi permit mie insami sa mai fiu atat de fraiera, vulnerabila si iertatoare cand nu e cazul.
In 2013 m-am simtit ca Wonder Woman, doar ca eu, 1 la mana nu umbu pe strada in chiloti cu steagul Americii si bustiera rosie si 2. nu mi-am dorit sa fiu in rolul de super-erou, viata mi l-a impus si, cand m-am trezit imbracata in chilotii cu stelute, nu am avut ce altceva sa fac, decat sa imi accept rolul. De ce am fost Wonder Woman? Pentru ca am avut puterea de a-l creste pe Luca fara ca vreodata sa ii spun un lucru urat despre cei care nu sunt cu noi. Pentru ca am gasit puterea sa trec peste sufletul meu care suferea si isi punea intrebari si in fata lui sa fiu dreapta de spate si fara lacrimi in ochi, pentru ca nu am vrut sa vad in ochisorii lui negri aceleasi intrebari care ma chinuiau pe mine.
Am fost Wonder Woman pentru ca, desi cu sufeltul in pioneze, am reusit sa lucrez la blog, sa gatesc cu acelasi drag, sa incerc sa ma reinventez mereu. Pentru ca, pe langa blog, am dus la bun sfarsit un sezon de Retete Vedete, Tonik Show si Ziua Buna. Poate am gresit, pentru ca, dupa un divort, la fel ca dupa orice pierdere, ai nevoie de o perioada de doliu. Nu mi-am permis acea perioada pentru ca Luca avea nevoie de mine, voi aveati nevoie de mine, EU aveam nevoie de Teo, asa cum era ea inainte sa treaca prin cel mai greu moment al vietii ei.
M-am schimbat foarte mult in 2013. Uneori simt ca de tot. Si cei care mi-au fost aproape zi de zi au vazut asta si mi-o spun foarte des. Pana anul asta, nu am inteles niciodata cum un moment cheie din viata unui om il poat
