Zilele trecute președintele Rusiei, Vladimir Putin l-a grațiat pe fostul magnat Mihail Hodorkovski. Eliberarea din pușcăriei a miliardarului de odinioară, cu nouă luni înainte de termen, este prezentată în presa germană ca un succes real al diplomației discrete a Germaniei. Îndată ajuns la Berlin, Hodorkovski mulțumește cancelarului german Angela Merkel și fostului ministru de externe al Germaniei Hans-Dietrich Genscher pentru modul cum au acționat în vederea eliberării sale.

Acest gest nobil în preajma sărbătorilor de iarnă este echivalent cu înfăptuirea de minuni politice ale realesului cancelar de la Berlin. După strategia călăuzitoare a juristului și filozofului german Carl Schmitt, din anii întunecați ai Europei, înfăptuirea puterii führerului constă și în desăvârșirea unor fapte ilustre după model biblic. Înțelepciunile "teologiei politice" a lui Carl Schmitt sunt așadar colindele cabinetului Merkel III la porțile unei Europe răvășite. Intervenția Germaniei pentru grațierea fostului om de afaceri rus este considerată în presa germană drept dovadă a unei relații germano-ruse mult mai bune decât a oricărei alte mari puteri. Cei doi hegemoni ai spațiului euro-asiatic, Germania și Rusia, legați nu doar printr-un gazoduct exclusivist, au format mai recent un cor de colindători acapella venerând niște icoane de dezidenți de la Snowden,Timoschenko și Hodorkovski. Strategia de a ne prezenta latura blândă și umană a celor doi conducători de la Berlin și Moscova este pe măsura anotimpului festiv și atât în folosul unei imagini nobile a unui ursuleț, Vladimir Putin la Berlin, cât și a lui Merkel în cojoc de Moș Crăciun.

Dar ce înțelegem noi din aceste colinde? Din antecamera vreunui salon secret de negocieri germano-rusești nu deslușim că raportul de mâine "MCV", astăzi numit "Raportul privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare" va fi raportul "Mer