Dacă în 2013, Revelionul înseamnă mai degrabă ținute de gală, petreceri la restaurante elegante, cu cele mai sofisticate mâncăruri și băuturi, în urmă cu șapte decenii, trecerea dintre ani era marcată prin ritualuri populare, cine cunoscute de oameni. Fără televizoare, instalații de sonorizare sau efecte pirotehnice, feciorii și fetele sărbătoreau Anul Nou la fel de „zgomotos”, însă cu bice, buciume și clopote.

Plugușorul, buhaiul sau șezătorile, practicate astăzi doar la evenimente, pentru păstrarea tradiției vii, erau atunci nelipsite de la orice petrecere de Anul Nou. Pentru a vedea cum se sărbătorea atunci trecerea dintre ani, vă prezentăm o compunere scrisă de un copil din Cugir, în 1943, scoasă din cuferele Arhivelor din Alba, de către directoarea Dana Zecheru:

Nu ştiu cum sunt alţii de prin alte părţi, dar eu şi cu toţi băieţii de la noi multe mai făceam în seara de Anul Nou. Ne pregăteam dinainte cu trei săptămâni. Cum sosea seara de Anul Nou şi de cum însera, începeam a ieşi cu bice, buciume, clopote şi făceam o gălăgie de ţi se scula păru în cap. Acum, de vreo câţiva ani, a început a umbla şi pe la noi cu pluguşorul şi cu buhaiul şi frumos mai este când spune versul pluguşorul.

Feciorii merg la şezătoare, unde sunt adunate fetele şi acolo pârjolesc păr de porc, se vrăjesc… zic ei cum va fi bărbatul sau nevasta fiecăruia….Se pun sub mai multe farfurii pâine, sare, inel, leu, cărbune, piptene, acela care găseşte pâinea, leul sau inelul va fi foarte bogat, iar acel ce găseşte sare, cărbune, peptene va fi sărac de tot.

Fetele „se urcă” pe gunoi şi, în care parte aud câini lătrând, în partea aceea se vor mărita. Mai merg pe la coteţele porcilor, unde strigă la porc, iar, dacă grohăie, e semn că se vor mărita în anul acela. Şi mai fac fetele încă multe obiceiuri deale lor.

Femeile pârgălesc ovăz şi îl dau la găini, ca să ouă tot anul