Anul care se încheie a fost bun pentru burse, slab-neutru pentru piaţa imobiliară, catastrofal pentru metalele preţioase şi plin de surprize plăcute pentru debitorii în lei. Ce ne aşteaptă în 2014?

Era greu de crezut în ianuarie 2013 că vom asista la minime istorice pentru..dobânzile la lei. Robor a scăzut sub 2,5% spre finalul anului făcând împrumuturile în lei, în special cele ipotecare (Prima Casă), apropiate - din perspectiva costurilor - de cele în euro. BNR a încercat să momească băncile să crediteze mai mult economia, dar scăderea dobânzii de politică monetară, sumele nelimitate oferite la licitaţiile săptămânale Repo n-au schimbat prea mult lucrurile: băncile au rămas mai preocupate de rambursarea liniilor de finanţare de la băncile-mamă, uneori apelând chiar la depozitele românilor în acest scop, decât de creditarea debitorilor autohtoni. A fost deci un an bun pentru cei cu datorii în lei, dar deosebit de prost pentru cei cu economii în bănci - randamentul multor depozite a ajuns real-negativ (sub inflaţia oficială; de cea reală, din zona urbană, nu mai pomenim).

Pe piaţa imobiliară, preţurile au avut o tendinţă de stabilizare până în momentul în care creditarea s-a mutat exclusiv în lei (în vară) iar sumele accesate de debitori au scăzut uşor (dobândă mai mare egal valoare a creditului mai mică); acest fapt a generat o reluare a scăderilor, pe fondul cererii şi aşa reduse.

Bursele au avut o singură mişcare - în sus. Deşi în septembrie posibilitatea reducerii programelor de cumpărare de bonduri de către Fed a determinat un val de corecţii pornit din SUA, ulterior pieţele au recuperat integral, iar burse precum cele din SUA sau Germania se află peste nivelurile dinaintea crizei. În România, indicele BET (cele mai mari companii) are un plus de 25%, indicele BET-C (include toţi emitenţii) a crescut cu aproape 20%. Nu e rău deloc pentru un si