În 2013 am realizat că societatea nu e pregătită să-mi ajute sufletul, ci numai eu însumi o pot face. Că în anul viitor, este bine să regret ceea ce am făcut, mai degrabă decât să regret ce nu am făcut, cum spune o butadă. Ce mi-am propus pentru 2014, pentru o viaţă personală mai bună, depinde doar de mine. Care este scopul vieţii?

Dacă gândim în termeni evoluţionişti, scopul pentru care trăim este acela al evoluţiei speciei, prin procrearea continuă. Dacă gândim în termeni religioşi, scopul vieţii este mântuirea individuală, ce ţine de graţia divină. Dacă vorbim în termenii Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite, scopul pentru care trăim este exercitarea drepturilor inalienabile ca viaţa, libertatea sau căutarea fericirii.

Majoritatea oamenilor cu care am vorbit până acum mi-au confirmat că viaţa nu constă doar în mersul la serviciu sau doar în susţinerea unei familii. Viaţa nu constă nici în privitul la televizor, nici la cititul ştirilor mass media, nici în activarea susţinută pe reţelele sociale. Nu înseamnă nici măcar mersul la cumpărături şi dăruirea de cadouri de sărbători. Uneori, privind în jur, mă întreb dacă viaţa constă într-un cont în bancă, o casă pe pământ sau o maşină luxoasă? Probabil că adevărul e pe undeva pe la mijloc, şi viaţa constă în toate acestea la un loc şi nu neapărat doar într-unul singur. E vreodată societatea pregătită să ne ajute sufletul?

Cineva scria într-o carte că omul, dintre toate vieţuitoarele, este singurul care a încetat să se bucure de simplul fapt că trăieşte şi că poate privi, de pildă, luna. Am stat anul acesta lângă un om imobilizat la pat şi ştiu cât şi-ar fi dorit s-admire luna! Iar eu, sănătos fiind, în ce puţine nopţi mi-am aruncat privirea, măcar câteva secunde, la lună?

Am stat anul acesta lângă un bolnav de cancer şi m-am întrebat: Dacă suntem noi, oamenii, aşa de puternici şi de tehn