Am urmărit, de-a lungul întregului an, principalele rezultate obţinute în cercetarea biomedicală internaţională, reflectate prin articole publicate în cele mai importante reviste ştiinţifice. Am căutat, cu mare interes, articolele care aveau o componentă românească. Trebuie spus, din capul locului, că sunt puţini români care ajung să publice în revistele care contează. Foarte puţini. Numărul lor scade drastic însă atunci când luăm în consideraţie studiile conduse de cercetători români sau de origine română. Iar dacă vrem să ne referim numai la cele ce au avut răsunet în presa internaţională, atunci ne ajung degetele unei singure mâini. Şi ne mai şi rămân. Ce este de reţinut, pentru acele foarte puţine rezultate semnificative ale cercetării medicale româneşti, este că ele au fost rezultatul colaborărilor dintre medici care trăiesc şi practică în România şi cercetători ajunşi în centre internaţionale importante. Aş mai adăuga faptul că impactul unei publicaţii de mare impact este variabil. Nu în lumea bună a ştiinţei, unde rezultatele studiilor inovatoare sunt privite cu interes atunci când deschid noi perspective şi oportunităţi pentru studii viitoare şi chiar pentru aplicaţii practice. În România, în schimb… Dar atmosfera înveninată de pe la noi a devenit deja un loc comun, chiar dacă există şi numeroase oaze în care aerul este respirabil. Şcoala de cardiologie de la Fundeni şi-a (re)confirmat valoarea şi anul acesta nu doar prin volumele valoroase publicate sau prin invitaţia de a realiza un review pentru revista Heart, ci şi printr-un foarte interesant studiu1 publicat în Cardiology privind impactul regurgitaţiei aortice semnificative asupra remodelării ventriculului stâng şi afectarea hemodinamică din stenoza aortică severă. Deloc întâmplător, conf. dr. Bogdan A. Popescu, conducătorul studiului şi trezorierul Asociaţiei Europene de Imagistică Cardio