Nu sunt specialistă în istorie, dar orice om care a trecut prin şcoală a fost sigur de cel puţin trei realităţi istorice ale secolului XX: Primele două Războaie Mondiale şi Epoca de Aur. Pentru cinstirea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, în Vrancea au fost ridicate pe parcursul timpului patru mausolee, incluse astăzi în circuitul turistic „Drumul de glorie al Armatei Române în primul Război Mondial”: Focşani, Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja.
În fiecare Mausoleu, există cripte individuale ale eroilor căzuţi la datorie, cu nume şi prenume şi gradele respective, dar şi cripte comune ale tuturor soldaţilor şi eroilor necunoscuţi, respectiv neidentificaţi. Tuturor li se adresează „Slavă Eroilor Neamului”, firesc de altfel şi nimic să nu le întineze memoria!
Peste tot, în ţară, au fost ridicate în cinstea tuturor celor căzuţi în ambele războaie mondiale, monumente ale „Eroului Necunoscut”, iar osemintele tuturor celor care şi-au dat viaţa pentru ţară au fost adunate în cimitire ale eroilor. Acest concept a fost împrumutat de la belgieni, care au reuşit să convingă şi alte ţări europene că ostaşul necunoscut este cel care întruchipează sacrificiul tuturor camarazilor săi, ştiuţi sau neştiuţi.
De teama represaliilor politice, ştiute sau neştiute, în „Epoca de Aur” s-a instaurat „Perioada Fricii şi a Şuşotelilor”. Fiecare om, cel puţin după anii `80 care îndrăznea să spună ceva la adresa sistemului, era imediat încarcerat şi torturat. Deviza era: „Niciun interogatoriu fără tortură” şi nu pot să spun altceva decât „Slavă eroilor comunismului” atât din închisori, cât şi celor din afara lor!
Chiar şi la cozile de la alimentara, unde puneai la rând sticlele pentru lapte încă de la primele ore ale dimineţii, sau la îngrămădelile pentru tacâmuri de pui, să fi avut cineva tupeul fantastic să înjure sistemul politic ce te supunea înfometării şi
