Visul a fost tema principală a Congresului Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici de anul acesta, într-o abordare cum altfel decât… multidisciplinară. În cadrul de vis de la poalele Alpilor elveţieni, printre chiparoşi, măslini, leandri şi palmieri, autorii-medici au abordat subiectul, în urmă cu două luni, din perspectivă neuropsihologică, psihanalitică, spirituală şi filosofică. Congresul Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici (UMEM) este un eveniment anual ajuns la cea de a 57-a ediţie, care are în fiecare an o altă gazdă, anul acesta fiind vorba de Elveţia. Sediul de bază al reuniunii a fost oraşul Locarno, iar unele părţi ale programului au avut ca loc de desfăşurare Ascona, situat la patru kilometri distanţă. Limba congreselor este franceza, iniţiativa înfiinţării federaţiei societăţilor naţionale care este UMEM aparţinând Franţei (1956); a doua limbă este germana, urmată de engleză. Însă autorii pot alege să-şi prezinte creaţiile şi în limba nativă, pentru sonorităţile specifice. Deşi toată această diversitate ar putea sugera un „turn al lui Babel“, dimpotrivă, se realizează o bună înţelegere, pe linia unui multilingvism din care toţi participanţii au de învăţat. Tema congresului, „Le rêve“, în formularea sa completă „Les rêves évéillés et ceux qui meurent“ (Visele trezite şi cele care mor*), a fost propusă de subsemnatul la precedenta întâlnire de la Lisabona şi acceptată de Comitetul director. Lucrările prezentate – proză, fragmente de roman, nuvele, schiţe, eseuri, memorialistică şi versuri s-au înscris acestei teme, existând evident şi sesiuni varia de lecturi libere. Cei 60 de participanţi au reprezentat societăţile naţionale de profil din următoarele ţări europene: Franţa, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia, România, Portugalia, Anglia, Elveţia, precum şi din America de Sud – Ecuador şi Africa – Mozambic. Fiecare congres are o anumită particu