Ianuarie 1948. Nu trecuse nici măcar o lună de la abdicarea forţată a Regelui Mihai şi proclamarea Republicii Populare, când membrii partidului comunist au decis care avea să fie soarta monarhiei în discursul public şi istoric.
Până atunci, în ciuda faptului că „Scânteia” începuse încă din primele zile ale lunii o campanie de propagandă împotriva fostului regim, comuniştii încă nu se hotărâseră cum - şi dacă – să prezinte monarhia cetăţenilor noii Republicii.
În 22 ianuarie 1948 are loc prima şedinţă a cadrelor superioare ale PCR şi PSD, la care ia cuvântul tovarăşul Gheorghe Vasilichi, la acel moment subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale (o mică observaţie: Vasilichi ocupa această funcţie importantă în Minister – şi chiar avea să avanseze în scaunul de ministru – în ciuda faptului că avea încheiate doar studiile elementare, fiind de profesie lăcătuş-tinichigiu).
Vasilichi aduce în discuţie o problemă pe care el o consideră foarte importantă, anume dacă Partidul Comunist trebuie să adopte un discurs clar referitor la fostul regim monarhic sau pur şi simplu să nu mai vorbească despre acesta.
În primul rând, atrage atenţia următoarea afirmaţie a tov. Vasilichi: „există o părere greşită la unii tov[arăş]i şi comunişti şi soc[ial] dem[ocraţi] că monarhia n-a fost în ţara românească niciodată populară”. Practic, prin aceasta Vasilichi recunoaşte că ideea principală pe care comuniştii încercaseră s-o promoveze, mai ales după 30 decembrie, este falsă! În continuare, el afirmă că aceşti tovarăşi care nu cred în popularitatea monarhiei consideră că, acum că aceasta a fost înlăturată, nu ar mai trebui să se vorbească despre ea, că „nu este nevoie [...] ca să facem o prea mare gălăgie în jurul acestei monarhii, să dezlănţuim o serie întreagă de patimi, mai bine să lăsăm ca uitarea să le vindece.”
Despre m
