Am tot auzit despre progresismul Papei Francis. Evident, ceva progrese sunt. Măcar că-l mai numesc marxist diverşi înspăimîntaţi de profesie, iar el zice că unii marxişti sunt băieţi buni, ba chiar şi ateii n-ar fi complet pierduţi… Tot e un fel de evoluţie.
Ce uităm însă ? Că indignaţii au ieşit în stradă de acum cîţiva ani. Că s-a tot urlat abuzul economic pînă a fost complet acoperit de un soi de revoltă mediatică stilizată, una care nu mai îngrijorează ca acum 5 ani. Papa vine cu o critică a capitalismului foarte utilă, nu trebuie nici subapreciat, dar nici ridicat în slăvi pentru asta. E oricum mai bun decât moda comedianţilor anti-sistem care văd că dau show-uri prin toată Europa, intră în parlament şi apoi sucombă (de la DD la Beppe Grillo).
Mult mai sugestiv prin frusteţe e cazul Patriarhului Daniel, care în al 1000-lea ceas a luat totuşi atitudine împotiva distrugerii a mediului în Pastorala de Crăciun. Asta vine după ce preoţi care au condus proteste în Vaslui au avut probleme cu autorităţile bisericeşti. E adevărat că imediat după Pastorală a venit şi celebra cerere adresată primăriilor şi consiliilor judeţene pentru donaţii la Catedrala Neamului. Cererile de donaţii au venit şi cu o sumă clară de la Patriarhie: 300 000 de lei. Aici e o diferenţă totuşi: Papa are banca lui.
Mai bine mai tîrziu, asta e filozofia lor. Mai bine mai devreme, aş zice eu. Într-un fel e un semn bun, acela că o parte din vocea străzii s-a dus la vîrful unor instituţii grele. Într-un alt fel e un semn că o critică radicală a societăţii trebuie să continue şi să depăşească statutul de episod fragmentar, de moment straniu sau chiar de fapt divers pe reţele de socializare.
Am rezumat asta într-un filmuleţ şi îmi/vă urez să depăşim stadiul de “show de Crăciun” al indignării împotriva abuzului economic.
Toate pastilele BookFace sînt aici.
Am tot