Recent, Editura Granada Bucureşti a publicat lucrarea Cu recunoştinţă, sub semnătura lui Florin Georgescu, profesor de filosofie timp de câteva decenii la facultatea bucureşteană de medicină. Lucrarea se doreşte o reflectare a raporturilor autorului cu cadrele medicale, pricinuite de afecţiunile suferite de-a lungul anilor. Şi au fost multe. Deşi autorul consemnează de la început că „Paginile pe care doresc să le încredinţez tiparului nu se înscriu în ceea ce se cheamă literatură memorialistică“, trecerea în revistă a numeroaselor experienţe morbide aduce în prim-plan figuri medicale de necontestată notorietate, începând cu C. C. Iliescu, Dan Gavriliu, Pompiliu Popescu, Costin Carp, Horaţiu Moldovan, Mircea Beuran, Corneliu Burlibaşa, Constantin Popa şi continuând cu mulţi alţii. Nume care atârnă greu în memoria afectivă a unui om care, prin contribuţia acestor eroi a păşit acum liniştit în tărâmul senectuţii. Respectând dorinţa autorului, nu vom consemna amănunte, deseori de mare preţ, întrucât paginile cărţii atrag în special atenţia prin exerciţiul filosofic aplicat medicinii, permiţând evaluări şi elogii de la cel mai înalt nivel intelectual. Mai întâi, preţuirea pe care Florin Georgescu a reuşit să o furnizeze disciplinei predate. O disciplină care operează cu abstracţii, cu concepte de cel mai înalt nivel care nu se pretează înţelesului facil. Chiar spre invidia pozitivă a unor alte cadre didactice din domeniul medicinii – un exemplu: „Nu este normal ca studenţii medicinişti să urmărească în amfiteatru cursul de filosofie cu mai mult interes şi cu mai multă plăcere decât cursul de anatomie“. Motivaţia studenţilor: „În primul an de facultate, profesorii (...) pun Publicitate notă pentru memorie, iar la filosofie Georgescu pune note pentru personalitate“. Sau „Cum să nu vă ţin minte cursul de filosofie când ne-aţi învăţat să gândim logic?“. De la n