Cea mai mare piață agroalimentară a Piteștiului arată dezolant. Așa arăta astăzi, la orele prânzului, atunci când m-am încumetat să o traversez de la un capăt la altul.
Departe de standardele occidentale de civilizație, Piața Ceair (Calea București) pare decupată din lumea Orientului Mijlociu. Deși aici s-au investit bani serioși în modernizare, maniera în care se face comerț te duce cu gândul la Irak sau la România abia ieșită de sub ceaușism. Un bazar de-a valma, un talmeș-balmeș cu de toate, în care parfumurile stau la vânzare vecine cu cafeaua, iar brânza îți e servită de la firul asfaltului, din găleți de vopsea lavabilă. Sunt uimit! Cucoanele vânzătoare au avut măcar grijă să-ndoape în găleți saci menajeri, ca la coșurile de gunoi.
Parcă în ciuda legii care a isterizat așa-zișii iubitori de animale, câinii vagabonzi mișună printre tarabele doldora cu de toate. Iar un cerșetor chior, ținut de braț de o fătucă, își „cântă” lăbărțat, cât mai în văzul lumii, amarul. La concurență cu maneaua care-ți zgârâie aprig bietele urechi, manea care se-aude la volum maxim din pântecele unui radiocasetofon de duzină. Din loc în loc, în piață și, mai departe, pe străduța care te scoate pe „Crinului” – mizerie pe caldarâm.
Mă declar mulțumit, însă! Azi n-am auzit, ca altădată, minunatul „colind” făr’ de anotimp: Țigări, țigări, țigări! Mă prind repede de ce. O mașină a „organelor” și doi polițiști sunt în zonă. Contrabandiștii au luat o pauză. De țigară.
Cea mai mare piață agroalimentară a Piteștiului arată dezolant. Așa arăta astăzi, la orele prânzului, atunci când m-am încumetat să o traversez de la un capăt la altul.
Departe de standardele occidentale de civilizație, Piața Ceair (Calea București) pare decupată din lumea Orientului Mijlociu. Deși aici s-au investit bani serioși în modernizare, maniera în care se face comerț te duce cu gândul la Ir
