„Circulaţia cerebrală este parţial dependentă, parţial independentă de circulaţia cardiacă.“ (Claude Bernard) Tehnologia modernă a conturat elementele de interferenţă între patologia vasculară cardiacă şi cerebrală. Explorarea neurovasculară este motivată de multiple studii şi argumente şi ilustrată de câteva exemplificări. Neurologii parcurg un traseu, în ultimele decenii, alături de cardiologi, atât pentru optimizarea organizării managementului pacienţilor cu stroke, cât şi pentru promovarea unor strategii noi de ordin terapeutic de recanalizare în faza acută a infarctelor cerebrale. Din păcate, doar tromboliza intravenoasă a putut fi validată în tratamentul ischemiei cerebrale, în timp ce utilizarea de antiagregante, asocierea trombolizei cu aspirina sau recanalizarea endovasculară n-au putut demonstra un beneficiu clinic semnificativ. Aceste elemente subliniază deci specificitatea patologiei vasculare cerebrale, ce se bazează în special pe susceptibilitatea parenchimului cerebral la complicaţii hemoragice, obligând specialiştii în domeniul patologiei vasculare cerebrale să cerceteze cu mare Publicitate rigurozitate parametrii care permit evaluarea cea mai bună a riscului hemoragic. Utilizarea de către cardiologi a unor noi antiagregante plachetare şi anticoagulante orale ridică probleme noi neurologului vasculolog, impunându-se astfel noi reflecţii asupra gestionării riscurilor hemoragice, a căror apreciere clinică este dificilă. Utilizarea combinată a tratamentelor antitrombotice, chiar şi în condiţiile în care se observă un avans important în prevenţia evenimentelor ischemice, inclusiv cerebrale, este asociată, din păcate, cu un risc crescut de hemoragii cerebrale. Rezultă deci că, în viitorul apropiat, neurologii şi cardiologii se vor concentra – obligatoriu într-o colaborare şi mai strânsă – pentru a identifica pacienţii cu cel mai b