Sărbătorile de Iarnă nu sunt prea luminoase pentru locuitorii străzilor Emil Gârleanu, Badea Cârţan, Iakob Cardoş, Remus sau Bârsei. Din contră, întunericul de pe străzile lor îi face să simtă cu atât mai mult indiferenţa autorităţilor locale, a celor care le-au cerşit votul şi care acum au uitat complet de existenţa lor. Pentru Primăria din Arad aceşti oameni contează doar atunci când îşi plătesc impozitul şi alte taxe aberante. Aberante deoarece le plătesc degeaba. Nu au absolut nici un beneficiu: deşi sunt situate la doi paşi de centrul oraşului şi ne aflăm în se­colul XXI, străzile lor nu au cunoscut niciodată asfaltul; trotuarele sunt ine­xistente; iluminatul stradal lipseşte, în condiţiile în care infracţionalitatea în zonă este destul de ridicată, iar cât priveşte curăţenia stradală nu are rost să mai vorbim.

Singurul mod în care oamenii de aici ar putea avea parte de sărbători luminoase ar fi să şi le petreacă în altă parte. Tihnite nu ar fi însă din cauza infracţionalitatăţii. Odată întorşi acasă, s-ar putea trezi cu geamurile sparte şi cu camerele goale. „Zona este foarte… pestriţă, iar siguranţa oamenilor este de multe ori pusă în pericol. Geamurile casei mele au fost sparte de mai multe ori şi nu am ce să fac. Trăiesc într-o teroare continuă. Am 68 de ani, soţul meu a murit, trăiesc singură şi sunt neajutorată. Copiii celor care locuiesc pe stradă îmi sparg tot timpul geamurile. Locuiesc pe strada Emil Gârleanu, unde nu este lumină aproape deloc. Străzile arată groaznic. De mai bine de 15 ani Primăria nu a făcut absolut nimic. Cu cât timpul se scurge, însă situaţia străzii este şi mai jalnică şi, ce este şi mai grav, nimeni nu dă vreun semn că se va face ceva. Să vedeţi cum arată strada când plouă. Nu ai pe unde să treci din cauza bălţilor, iar noroiul trece de glezne“, se plânge o femeie.

Zăpada este un alt motiv de angoasă pentru locuit