E sfarsit si inceput de an. Se face bilantul celui pe care il incheiem si ne gandim la ce ne asteapta. Pentru ca pana la urma viata nu-i altceva decat o colectie de amintiri si o boceluta de vise. Daca ne uitam dupa cifre, am putea spune ca oficial incepem sa o ducem mai bine, dar chestia asta inca nu se simte. Avem cel mai mare PIB din istoria postdecembrista, una dintre cele mai mari cresteri economice, cel mai mic deficit bugetar de dupa intrarea in Uniunea Europeana, cea mai mica inflatie, cel mai mic deficit de cont curent din ultimii 23 de ani precum si randamente la minimum istoric la imprumuturile interne si externe.

Semnalele din economia reala sunt pozitive. Ceva ceva se dezgheata, dar tare timid. In ultimele zile ale anului am putut vedea aglomeratia din supermarketuri si bogatia cumparaturilor de sarbatori. E un semn. Din 2009 nu s-a mai intamplat asa ceva, in conditiile in care si cei plecati afara au revenit in tara cu bani mai putini ca altadata.

Semnalele firave nu ne pot face insa sa uitam ca nici anul acesta nu am fost partasi la marea schimbare pe care o asteptam de la cei care conduc tara cu o majoritate nefireasca. Incepem sa credem, unii s-au convins deja, ca nimic nu-i deosebeste de cei pe care i-au inlocuit. Tara are alte prioritati, romanii asteapta altceva.

S-au saturat de scandaluri, de barfe politice, de certuri la televizor, de minciuni, de indecizii, de aratatul muschilor in piata publica, de sforarii, de legi tampite pentru protectia infractorilor alesi, de batutul pasului pe loc, de viermii nesatui care se hranesc din bugetul public, de faradelegile nepedepsite, de sovaielile impardonabile ale guvernantilor, de lipsa unui program de tara coerent cu termene si destinatii precise. Sunt cateva lucruri vitale care trebuie facute acum, pentru ca altadata va fi imposibil.

Visele noastre se leag