Elisabeta Paraschiv ( 28 de ani ) din Slobozia este unul din miile de români care nu aude. A sfidat însă infirmitatea şi a reuşit să se descurce în lumea care o înconjoară, cunoscând limbajul mimico-gestual. Acum îi învaţă pe copiii cu dizabilităţi similare ei, din şcoli şi grădiniţe, să vorbească pe limba lor.
Am întâlnit-o pe Ely, aşa cum o alintă familia şi prietenii, în culisele Casei de Cultură a Municipiului Slobozia. Alături de alţi membri ai Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România, filiala Ialomiţa, participa la prima ediţie organizată la Slobozia a Festivalului Concurs de Pantomimă „Gest şi Imagine”.
Rolul Elisabetei a fost acela de mim care să îi bine dispună pe copiii prezenţi în sală. Într-una dintre pauzele evenimentului reuşim să stăm de vorbă cu ea, preţ de câteva minute. Este încântată să-şi spună povestea. „Sunt extrem de emoţionată şi mă bucur nespus de mult că am şansa să vorbesc despre ceea ce fac eu. Timpul este cam limitat, însă voi fi răspunde tuturor întrebărilor pe care mi le adresaţi” ne spune Elisabeta , zâmbind.
Elev la şcoala specială
Elisabeta Paraschiv şi-a dorit de mică să poată ajunge departe. N-a contat faptul că din cauza infirmităţii sale a fost nevoită să înveţe la o şcoală specială pentru copiii surzi. Aici a reuşit să deprindă limbajul mimico-gestual.
„Am fost instruiţi să ne putem descurca, acest limbaj fiind singura noastră opţiune. Eu am reuşit mai mult, citesc pe buze şi pot să şi vorbesc. Am muncit enorm, dar sunt extrem de mulţumită de abilităţile pe care le-am obţinut” adaugă Ely.
Sprijin pentru copiii cu dizabilităţi
Pentru ca oamenii din jur să-i înţeleagă mult mai bine pe cei asemeni ei, Elisabeta a iniţiat voluntar o campanie prin care încearcă să-i încurajeze şi să-i sprijine pe copiii probleme acustice. Concret, tânăra merge în şcoli şi grădiniţe din ţară şi-i identifică
