Fotbalul ieşean n-a reuşit performanţe nici pe plan intern, nici pe plan extern. N-a câştigat niciun trofeu, iar Iaşul este unul dintre cele două oraşe ale României (alături de Constanţa), care n-a reprezentat ţara în competiţiile europene inter-cluburi. Cu toate acestea, suporterii vechi din Copou au motive de mândrie, echipa anilor ’70, una de temut în campionatul Diviziei A. Cea mai bună performanţă a fotbalului ieşean a fost locul VI, obţinut în 1966, de CSMS Iaşi, însă formaţia care rămâne în mintea suporterilor în vârstă este cea din 1970-1971, condusă de regretatul Vintilă Virgil Mărdărescu.

Niţică istorie

CSMS Iaşi a apărut în primul eşalon în 1960, dar a retrogradat după un sezon. Din 1962 până în 1985, CSMS, apoi Politehnica, a jucat aproape în permanenţă în Divizia A, cu trei retrogradări. Ca un făcut. toate aceste trei eşecuri au succedat unor evoluţii meritorii pe prima scenă. Aşa s-a întâmplat în 1967 (imediat după cel mai bun rezultat din istorie), aşa s-a întâmplat în 1972, aşa s-a întâmplat în 1981 şi în 1985, toate retrogradările venind după remarcabile locuri VIII în campionat. Din 1985, a urmat o şedere prelungită de zece ani în Divizia B, o promovare cu mult scandal soldată cu un sezon de un an şi o nouă perioadă de secetă, de aproape un deceniu. Ce s-a întâmplat apoi, suporterii Politehnicii şi (apoi) ai CSMS ştiu foarte bine.

Umbra lui Teaşcă în Copou

Am spus că ne focusăm pe echipa anilor ’70. Nu trebuie uitată nici performanţa maximă din sezonul 1965-1966, sezon în care CSMS a pierdut locul III, ţinut timp de aproape un sezon, în ultima etapă. Cu un an în urmă, echipa ieşeană a mai fost pe poziţia bronzului, dar un retur catastrofal a readus-o în zona retrogradării. Antrenor era “piticul cu fes”, arhicunoscutul Constantin Teaşcă, care n-a putut suporta imixtiunea organelo