La final de an partidele guvernamentale germane de stânga şi de dreapta au reînceput să se ciondănească de parcă s-ar mai afla în campanie electorală.
La final de an partidele guvernamentale germane de stânga şi de dreapta au reînceput să se ciondănească de parcă s-ar mai afla în campanie electorală.
De această dată, gâlceava a stârnit-o aşteptata imigraţie din România şi Bulgaria, determinată de deschiderea pieţii muncii europene de la 1 ianuarie 2014.
A potenţat-o teama unora, din vest, de previzibilul acces la ajutoare sociale al unor nou-veniţi care să nu fi muncit nici o zi în occident. Şi a sporit-o exponenţial frica altora de a nu manifesta destul populism spre a câştiga suficiente voturi în alegerile locale şi europene de la anul.
În timp ce, în Bavaria, Uniunea Creştin Socială, aflată în faţa alegerilor locale şi europene, crede că poate puncta cerând înăsprirea legislaţiei, astfel încât să se restrângă aşa-zisa „imigraţie a sărăciei”, gruparea creştin-democrată a Angelei Merkel s-a arătat net mai ponderată.
Uniunea de centru-dreapta a cancelarei şi guvernul ei s-au ferit cu grijă să preia retorica anti-imigraţionistă a conservatorilor britanici. Ori pe a partenerilor baverezi. Dimpotrivă, unii oficiali berlinezi au condamnat clar şi răspicat populismul manifestat în Bavaria.
La Ministerul federal al Muncii, condus de social-democrata Andrea Nahles, s-a reliefat de pildă că Germania poate privi „cu optimism” spre viitor, dată fiind prima experienţă a deschiderii pieţii muncii europene pentru central şi est-europeni, în 2011. În termeni similari s-au pronunţat şi vicepreşedintele SPD, Aydan Özuguz, şi diverşi experţi autentici.
E evident că unele localităţi icnesc sub povara unor migranţi fără prea multă şcoală, din care câţiva sunt certaţi cu munca. Şi nu poate fi exclus ca u
