După cum bine aţi observat cu toţii, trăitul în România nu îi ocupă tot timpul numai lui Mircea Badea ci şi nouă, admiratorilor lui avizi de estetică. Acum, la ceas de bilanţ anual când ne-am fi aşteptat la un top al celor mai vândute şi citite cărţi, cei de la Humanitas comunică în presă (sursa: MEDIAFAX) un clasament al celor mai furate titluri din librării. Dacă nici asta nu e o treabă culturală specific românească, atunci eu sunt un împătimit adorator al tradiţiilor noastre istorice.
Dar ce mă frapează cu adevărat e că toate locurile din frunte sunt ocupate de autori ca Boia, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu şi Cărtărescu. Adică exact scriitorii cei mai bălăcăriţi de matracucile mioritice delectate cu pârţurile Antenei 3 şi de “comentatorii” iubitori de orice şi oricine e pe contre cu intelectualitatea “de dreapta”, asimilată automat băsismului ultradăunător. Cum fanii scrierilor celor menţionaţi nu sunt în niciun caz majoritari în România şi nici cei mai hoţi cititori, explicaţia trebuie căutată în altă parte. Ori mulţi din cei înjurând vârtos la vedere gruparea de sus a clasamentului sunt atinşi pe din dos de un masochism irepresibil ce îi face să lectureze la fereală operele trădătorilor de neam, ţară şi USL, dar nu într-atât încât să şi plătească pentru vinovata plăcere; ori respectivii au primit ordin de serviciu pe unitate de a lovi astfel în vânzările şi drepturile de autor cuvenite duşmanului de clasă educaţională.
Tocmai când croiam eu mai cu avânt astfel de teorii bătând spre cea a conspiraţiei, citesc mai în josul paginii că, de fapt, pe primul loc la şterpeleli sunt cărţile poştale, semnele de carte, sacoşele, magneţii şi alte asemenea delicii beletristice. Carevasăzică, aşa mai venim de la acasa noastră românească: se fură din librării pe criteriul utilităţii practice, nu din considerente doctrinare, etice sau mai ştiu eu ce bazaconie
