Trecerea dintr-un an în altul are numeroase semnificatii, multe din ele reprezerntate simbolic în datinile si traditiile tuturor poparelor. Si în Moldova aceastã trecere este reprezentatã în credinte diverse, pline de farmec si culoare.

Ceremonialul de înnoire simbolicã a timpului, în noaptea dintre 31 decembrie si 1 ianuarie, este numit „Îngropatul Anului“, denumirea de Revelion apartinând timpurilor moderne. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este „oprit“ dupã 365 de zile si întors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la capãt în ziua de Anul Nou. Asemãnãtor divinitãt ii, timpul se naste anual, întinereste, se maturizeazã, îmbãtrâneste si moare, pentru a renaste dupã alte 365 de zile. Ideea înnoirii timpului supravietuieste în calendarul popular, unde „sfintii“ sunt tineri, maturi si bãtrâni, dupã cum s-au împãrtit sãrbãtorile. Cei de la începutul anului sunt tineri (Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfântul Ilie, Sfânta Maria), iar ultimii sãrbãtoriti sunt, fãrã exceptie, bãtrâni (Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Crãciun). Prin multe obiceiuri si credinte se exprimã la început teama, dezordinea si haosul, iar dupã miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul. Cele mai importante obiceiuri sunt sacrificiul ritual al porcului, prepararea alimentelor rituale din grâu (colaci, turte) si din carne de porc (piftie, cârnati), credinta cã se deschid mormintele si spiritele se întorc printre cei vii, abundenta ospetelor si petrecerilor. Perinita, strigãtul peste sat, bilant nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rãu în anul care se încheie si colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante. Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor în noaptea de Revelion (ce sbolizeazã întunericul si haosul desãvârsit provocat de moartea divinitãtii), aprinderea luminilor care