Ajutorul dat atunci când este nevoie, banii, prietenia, sunt valori care nu au culoare, miros sau naţionalitate. Sunt sau nu sunt.
Închei anul cu această constatare cu care, deşi sunt de acord, nu o îmbraţişez cu plăcere. Mă refer la partea cu banii...Am avut însă 12 luni în care cei din jurul meu nu au încetat să îmi repete că pasiunea este obsoletă, demodată, naivă, stupidă, inconştientă. Fără valoare. Nu este luată în serios şi nu e cuantificată atunci când este vorba de a face un business plan.
Este totuşi o constatare pe care aş trimite-o tuturor acelor necunoscuţi, colegi sau şefi care şi-au pterecut o parte din timp în a mă convinge că dreptatea este de partea lor. Este, dar nu aşa cum cred ei. De pildă, din punctul de vedere al semnelor, simbolurilor, superstiţiilor. A fost un an în care am cedat celor care-mi spuneau că nu trebuie să cred în superstiţii. Am cedat şi aşa s-au dus la gunoi câteva din cele mai minunate vise ale mele: doar pentru că le-am povestit, şi am crezut în cei care-mi spuneau că a crede că povestind un vis îl distrugi este o superstiţie. De aceea cred că acest final de an, această ultimă oră, o să le consacrez semnelor, simbolurilor, superstiţiilor.
Nu a fost zăpadă anul acesta de Crăciun. Nicăieri în Europa. Rar în lume. Marius Tucă a scris, într-un editorial publicat de Jurnalul Naţional, că este un semn. Trist, dar semn. Un semn că trebuie să ieşim din amorţeală, căci nezăpada este o poveste de pedeapsă acordată muritorilor. Aşa este.
Francezii au transmis în ajunul Crăciunului filmul E.T., pe canalul N4. Românii au făcut aceeaşi alegere în ajunul unui Crăciun de neuitat, în 1989. E.T., pentru masele de români care nu pricepeau ce se întâmplă dar care ghiceau că vor veni vremuri tulburi, ciudate, libere, pasionate şi pasionale, dar grele. E.T. a avut efectul unui anesteziant. Toată lumea a plâns ş
