Acela care mormăie că 2013 a fost cu ghinioane în şir este un alarmist inacceptabil, un mincinos tolerabil, un manipulator lamentabil şi un ciumpalac (vd. Dicţionarul limbii române politice moderne, ed. Traibăs).

A fost, dimpotrivă, plin de noroace grămadă, doar să întinzi mâna şi să le găbjeşti, puse la îndemâna oricui n-are altă treabă de către binevoitori absolut altruişti, al căror unic scop comercial, când se sacrifică ei în bafta noastră, este să ne vadă pe noi fericiţi şi pe dumnealor cu rafturile goale.

N-aveam decât să beau niscaiva răcoritoare şi aş fi împărţit cu prietenii – promitea fluturaşul – milioane de sticle asemănătoare şi mii de premii x 2 (adică văzute dublu, cu toate că licoarea nu-i cu grade). Am băut de ne-am spart x 2,3,4 pe zi, eu pe-ale mele şi amicii pe-ale lor, înzestrându-ne reciproc, spre consolare, cu câte o foarte bogată colecţie de capace. N-aveam decât să beau o cafea stradală şi să ascult un sunet galeş, care mi-ar fi adus 3 x 100 Euro/zi, să dau cu căciula după câinii stăpâni ai trotuarului. Am băut de-am ameţit şi am ascultat de mi s-a acrit, dar în afara clinchetului bănuţilor mei (cel puţin 6 x 0,50 Ron/zi) n-am auzit altceva în drăcovenie; într-un singur caz – dar nu de la izvorul făgăduinţelor – am perceput un vag fragment de formulă intranscriptibilă, rostită printre dinţi de unul căruia îi înghiţise francul fără să-i verse ceva. Am jucat la jocul care zicea că îmi schimbă viaţa, dar nu mi s-a schimbat decât bruma de agoniseală. Cu acelaşi rezultat am cumpărat, de 3 ori, de cel puţin 100 de lei, o dată de la o firmă şi de 2 ori de la altele, dar nu din toate câte mi-ar fi trecut pe sub freză şi nu în aceeaşi zi – precum îmi cerea încâlceala regulamentului –, după care o fătucă zâmbăreaţă îmi ştampila o hârtiuţă lătăreaţă; cu trei ştampile de-alea primeam un fierbător din 300, dacă nu se epuizau. Dar s-au epu