Am luat contact cu spaţiul de peste Prut în 1990, când încă mai exista Uniunea Sovietică. În iunie, imediat după mineriadă, am plecat trei săptămâni împreună cu cenaclul Săgetătorul, din care făceam parte, la una din primele întâlniri ale scriitorilor tineri din România şi Republica Moldova - pe atunci scriam ficţiuni.
Am cunoscut întreaga elită a scriitorimii basarabene care are acum în jur de 40 de ani. Inclusiv poeta Steliana Grama, cu care am avut ulterior o intensă corespondenţă pe teme literare. Steliana s-a stins prematur din viaţă. Mormântul ei se află în cimitirul Doina la Chişinău, la câţiva metri de locul de veci al ambilor părinţi ai soţiei mele.
Cu acea ocazie am vizitat malul basarabean al Nistrului, inclusiv locurile unde avea să se desfăşoare conflictul izbucnit după declararea independenţei.
De atunci, aproape în fiecare an, am fost în Republica Moldova, cu diferite proiecte legate de profesia mea. Am predat în mai multe rânduri, am organizat selecţia bursierilor Institutului Diplomatic, am participat la conferinţe academice şi la organizarea unei expoziţii despre Grigore Gafencu, etc.
Treptat, am citit cam tot ce este relevant legat de istoria Basarabiei. Puţine cărţi despre acest subiect îmi lipsesc din biblioteca personală.
M-am ataşat de literatura basarabeană, de pictura şi muzica compuse dincolo de Prut. Expoziţia Bessarabia moia din 2009 de la Bucureşti m-a marcat atât de mult, încât de atunci am citit tot ce se putea citi despre pictura basarabeană interbelică. Rezultatul acestei pasiuni este prezenţa în locuinţa mea a două tablori semnate Anatol Vulpe şi Tania Baillayre pe care le privesc dimineaţa când mă scol şi seara când mă culc. În urmă cu câţiva ani am găsit la Staatsoper din Viena un compact-disc cu înregistrări de Maria Cebotari din timpul războiului cu care mă mândresc şi-l ascult c
