În urmă cu 60 de ani obiceiurile de Anul Nou erau cu mult diferite faţă de ceea ce se întâmplă acum. ără televizoare, instalaţii de sonorizare sau efecte pirotehnice, feciorii şi fetele sărbătoreau Anul Nou la fel de „zgomotos”, însă cu bice, buciume şi clopote. O compunere scrisă de un copil din Cugir, în 1943, la o lucrare de control descrie mai multe obiceiuri de Anul Nou, din perioada respectivă. Documentul este păstrat în cadrul Arhivelor Naţionale din Alba Iulia. Nu ştiu cum sunt alţii de prin alte părţi, dar eu şi cu toţi băieţii de la noi multe mai făceam în seara de Anul Nou. Ne pregăteam dinainte cu trei săptămâni. Cum sosea seara de Anul Nou şi de cum însera, începeam a ieşi cu bice, buciume, clopote şi făceam o gălăgie de ţi se scula păru în cap. Acum, de vreo câţiva ani, a început a umbla şi pe la noi cu pluguşorul şi cu buhaiul şi frumos mai este când spune versul pluguşorul. Feciorii merg la şezătoare, unde sunt adunate fetele şi acolo pârjolesc păr de porc, se vrăjesc… zic ei cum va fi bărbatul sau nevasta fiecăruia….Se pun sub mai multe farfurii pâine, sare, inel, leu, cărbune, piptene, acela care găseşte pâinea, leul sau inelul va fi foarte bogat, iar acel ce găseşte sare, cărbune, peptene va fi sărac de tot. Fetele „se urcă” pe gunoi şi, în care parte aud câini lătrând, în partea aceea se vor mărita. Mai merg pe la coteţele porcilor, unde strigă la porc, iar, dacă grohăie, e semn că se vor mărita în anul acela. Şi mai fac fetele încă multe obiceiuri deale lor. Femeile pârgălesc ovăz şi îl dau la găini, ca să ouă tot anul. Flăcăii ieau porţile de la oameni şi le ascund în glumă. Când e pela orele 12, se bagă la biserică, unde se face slujba pentru închiderea anului şi pentru începerea noului an. După ce iese dela biserică, se duc fiecare pe la casele lor. De dimineaţă e vorbă că dacă vine străin întâi la casă şi de parte bărbătească, toate oile vor