Anul Nou înseamnă, de fiecare dată, un nou început pentru mulţi dintre noi. Rezoluţii, „to do list”, promisiuni cu mâna pe inimă, în gând făcute sau cu voce tare, prin toate ne propunem să fim mai buni, mai înţelepţi, mai darnici, mai toleranţi, mai atenţi la prieteni şi „neprieteni” şi, mai presus de orice, să prosperăm. La mulţi dintre români, influenţa culturii balcanice se simte, mai ales atunci când vine vorba despre tradiţie şi respectarea ei. Tocmai de aceea, pe lângă modernele promisiuni făcute sub vâsc sau pe net, sunt foarte mulţi aceia care consideră că noul an va fi unul perfect doar dacă ţin cont cu sfinţenie de nişte reguli rămase de la stărbuni. Iată câteva dintre acestea: - zgomotul petardelor şi artificiilor alungă spiritele rele - în ajunul Anului Nou nu se mătură deoarece alungă prosperitatea - în ziua Revelionului nu se duce gunoiul - pentru a avea bani în timpul anului, la miezul nopţii trebuie să aveţi monede în buzunar. Tot pentru prosperitatea financiară, trebuie să intrăm în noul an fără datorii - rufele nu se spală până la Bobotează, când se sfinţesc apele - în noaptea de 31 decembrie, trebuie să purtaţi ceva nou şi ceva roşu - nu plângeţi şi nu vă certaţi pentru că aşa va fi tot timpul anului - la miezul nopţii, se deschid uşile pentru a primi în casă noul an - îndrăgostiţii trebuie să se sărute sub vâsc - prima persoana care îţi intră în casă este foarte importantă pentru noul an. Vei avea noroc dacă vine un bărbat înalt, brunet. Blonzii şi roşcaţii, dar şi femeile, sunt aducători de ghinion. Însă aceste “apucături” sunt mai mult specifice orăşenilor, pentru că în comunătile tradiţionale româneşti, altul e obiceiul. La sate se merge cu Pluguşorul, cu Ursul şi cu Sorcova şi se urează gospodarilor belşug şi sănătate. Pentru casa al cărei prag nu a fost călcat de colindători este semn rău în noul an. Tot o tradiţie românească, de care se ţine