Ne aflăm astăzi, într-un moment de gravă înţelegere a sensurilor vieţii, într-un hățiș al răsturnărilor bruşte şi brutale de situaţii, al schimbării raporturilor dintre oameni, determinate în esenţă de mutaţiile politice, sociale şi culturale petrecute în societatea umană a ultimelor decenii.

Pe lângă tendinţele de individualizare extremă a omului modern, una dintre cauzele care conduc la degradarea omului şi a mediului său de existenţă este şi, înclinarea acestuia spre o cultură a plăcerii, a divertismentului ieftin, de prost gust, pe care îl pune la dispoziţie o mass media tot mai insistentă în implementarea unui nou mod şi model de viaţă. Pentru mulţi dintre noi, televiziunea sau internetul rămân singurele variante de petrecere a puţinului timp liber rămas la dispoziţie, într-o societate consumeristă, în care, cultura a devenit în timpurile din urmă, doar o problemă de gust personal.

Ne construim o identitate culturală prin muzica pe care o ascultăm, produsele culinare pe care le ingerăm, emisiunile pe care le urmărim pe micul ecran, toate acestea trecute prin filtrul tehnicii şi tehnologiei digitale. Din momentul apariţiei noilor mijloace mass media, pereţii galeriilor de artă, bibliotecile, sălile de muzeu, de teatru şi concert, întreaga cultură a început să fie filtrată şi tratată de toţi novicii, prin intermediul monitorului de calculator, în care realitatea virtuală devine într-o tot mai mare măsură un instrument menit să creeze o lume nouă, legată prin reţeaua de comunicare, sau socializare, cum a fost ea numită mai recent.

Această ideologie mercantilă, respectiv tiranica domnie a plăcerii, oferă noilor hipnotizatori ai imaginii, sunetului şi cuvântului, posibilitatea de a ne coloniza – fără să realizăm de cele mai multe ori – printr-o uniformizare a gusturilor, făcând din posesie, un crez al contemporaneietăţii. Referind