Trăia înaripări și-avea candoare
era, spuneau colegii, o copilă
ce nu-ncerca blazări, iubea bolnavii
era, prin tot, blând sinomim la milă.
Credea că lumea-i bună, și că ea
spori-va a corolei ei splendoare
că poate face bine ajungând
nu numai mare, ci și doctor mare.
Iubea probabil cerul, poezia
iubea poate și-un neștiut băiat
din toate s-a ales postum cu lauri
înger răpus, cu plânsul înghețat
O, blestemat