Am recitit zilele astea cartea cu amintiri a lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso și dacă tot m-am dat la lecturi de cărți memorialistice, am mai răsfoit și memoriile lui Argetoianu și extraordinarul roman al lui Ion Ioanid, Închsoarea noastră, cea de toate zilele.

Dintre cei trei, cred că Argetoianu e subevaluat, deși dacă Churchill a luat premiul Nobel pentru Pace, după ce și-a publicat memoriile, unul ca Argetoianu ar fi meritat un premiu postum pentru Opera Omnia, măca