Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața. 6.Plouase mult, zile întregi am auzit pe acoperişul din faţa ferestrei noastre răpăitul metalic al apei. Pavel era tot timpul foarte agitat, aerul devenise apăsător, iar ceilalţi bolnavi aveau crize dese şi, aproape în fiecare zi, coridoarele erau p