Şi-n mintea mea
Lumina la miez de noapte ivită
e săracă şi e puţină
ca aurul în pietriş, în tină,
scos din râu, trecut prin sită.
Câteva firimituri acolo, atât.
Nu e fulgerătură, doar
sclipet scurt, părelnic, cât
furnica, aproape năzărire, dar
îndeajuns ca mintea mea să se aprindă.
(O, ce casă-i noaptea asta rară:
nemărginită, fără pereţi şi grindă!)
Şi-n mintea mea aprinsă cineva scâncind se naşte. @N