O piatră

Mi-ai dat o piatră, Doamne,- ai zis

că-i har,

Dar am muncit la ea, s-o şlefuiesc,

Atâta cât nu pot să mă gândesc,

De i-am dat formă de mărgăritar.

O viaţă am lucrat-o, ca pe-o cruce,

Pe care să o duc la bun sfârşit,

Un munte am urcat, şi, chinuit,

Abia acum o văd că ea străluce.

Şi câte am păţit, nu-ţi povestesc...

Erau şi ochi ce n-o priveau prea

bine,

Dar nu mi-a fost de ea nicicând

ruşine,

Ba,