Dragă Paul, Mi se pare SF că trăim în anul 2015, cînd îmi amintesc de prospecţiile douămiiste ale anilor 80... Şi totuşi, lucrurile se schimbă mult mai lent decît pretind discursurile. În măsura în care stînga este un discurs, o naraţiune care pretinde că vorbeşte despre realitate, am motive atît de adeziune, cît şi de critică. Dar, ca să subscriu şi eu la ceea ce se numeşte the locatedness of the theory, aş vrea să-ţi dau versiunea mea a „adeziunii la stînga“, una condiţionată, desig