După o poantă a Soniei Elena Lopotenco

El era atent mereu, cu soţia-n orice dată,

Când avea ziua de nume sau era aniversată,

Dar şi cu alte ocazii, el îi oferea soţiei,

Daruri, de la giuvaere, pân’ la florile câmpiei.

Ce e drept, şi ea la fel, îi răspundea cu atenţii,

De la cadouri frumoase, pân’ la dulcile intenţii …

Cum, necum, de la o vreme, o cam lăsaseră baltă,

Eschivând şi el şi ea, ba de una, ba de-alaltă