Se-ntorc în somn să-mi ceară
socoteală
Sunt tot frumoase, parcă n-au murit,
Sau poate dintre morţi acum
se scoală,
Aceste umbre mute dintr-un antic
mit.
Nu vin cernite-n stoluri, vin pe rând,
Şi toate au pe buze o mare supărare,
Ies din întuncimea lor, plângând,
Şi-mi caută, orbeşte, obrazul plin
de sare.
Ce să le spun,ce gest să fac şi cum
Să-mi strig căinţele şi vina tinereţii?
Albeşte-a ziua: s-au topit în fum, @