Din golful din sinea Ta, Duh, Paraclit purcezător,

rotund lunecând în ocoale stihia pe al noulea zbor,

în al lumii miez orb, văduvit de-naltele stele polare,

Te strângi în scăpărări, Te culegi, mic sâmbur de stea urcătoare

Pe vârfuri să Te am, mi Te-ai dat, zărit prin zările scăzute,

în larguri uşure legănat de marea-ndoielii tăcute,

să-mi port nălucirea de nava pe care peste vremuri îmi duc

făptura de raiuri bolnavă, stânjenită de visul