Abia plecă baba-iarnă cu mantalele ei albe,
Că-şi arată colţii reci, alte repetate, babe.
Când dă puţin colţul ierbii şi te-aştepţi la floricele,
Aşa, pe nepusă masă, babele apar şi ele.
De fapt, nu-i o noutate, se cunoaşte-n toată ţara
Că babele dau năvală şi încurcă primăvara.
Numai că, românul speră când se-apucă de grădină,
Ca măcar anul acesta, babele să nu mai vină…
Ele vin. Nu ştiu de gâze, de cultură sau